Poluarea apelor cu microplastic
Particulele pot fi clasificate ca fiind de origine naturala (murdarie, praf, nisip. argila, pamant, organice) sau de origine antropica (fabricate de om). Acest articol este despre particulele generate de activitatile umane.
O contributie semnificativa o au particulele provenite de la anvelope. Estimarea particulelor se face incepand din anul 2017 iar aceasta este de 270 milioane de tone/an. Totusi, cea mai mare contributie rezultata din poluarea antropica este plasticul.
Se estimeaza o cantitate de 7000 milioane tone de plastic, de la inceptul productiei si utilizarii pe scara larga si nume din anul 1950. Aest plastic include: polietilena de joasa si inalta densitate. Incepand cu anul 2015, 9% din materialele plastice sunt reciclate, 12% incinerate iar restul de 79% aruncate la gunoi. Aceste materiale plastice nu sunt biodegradabile.
Suntem expusi in mod constant la particulele din mediul nostru: in aerul pe care il respiram, in alimentele pe care le mancam si in apa pe are o bem. La nivel global, peste 300 milioane tone de plastic sunt fabricate in fiecare an, ca in cele din urma sa fie aruncate.
Ganditi-va la asta: un milion de sticle de plastic sunt fabricate in fiecare minut in intreaga lume, iar previziunea este ca acest procent va creste cu 20% pana in 2021 (da, articolul este mai vechi).
Indiferent de locul din care provin (gospodarii, toalete, fabrici), plasticele sunt aruncate in chiuveta, toaleta, depozitate, aruncate neglijent. Cele care devin parte a namolului de epurare sau a unei gropi de gunoi, ajung in cele din urma in sol sau in apa (lac, rau, ocean). Estimarea este ca intre 10 si 20 milioane de tone de plastic, ajung in ocean in fiecare an, iar restul ajung in sol. De mentionat este ca orice rau sa lac se varsa la un moment dat in mari, golfuri, oceane.
Se estimeaza ca intre 90.000 si 1.000.000 de tone de bucati de plastic ajung anual in sol, in timpul activitatilor agricole.
Dimensiunea particulelor de plastic
Desi materialele din plastic nu sunt biodegradabile, sub actiunea radiatiilor ultraviolete de la soare se vor degrada usor. In ce priveste dimensiunea acestor particule, putem vedea mai jos categoriile asa cum expertii le clasifica::
- Dimensiune: >50 mm (50,000µ), tip: macroplastic
- Dimensiune: 5-50 mm (5000-50,000µ), tip: mesoplastic
- Dimensiune: 0.0001-5 mm (0.1-5000µ): microplastic
- Dimensiune: <0.0001 mm (0.1µ), tip: nanoplastic
Cantitatile de plastic
Unele din aceste particule se vor scufunda in timp ce altele vor pluti.O atentie deosebita a fost data “gyrelor” (masa mare de apa care se misca in functie de curenti) care poarta mase imense de plastic. Au fost identificate cinci astfel de zone iar cea mai mare ar fi cat statul Texas. Un studiu a estimat ca sunt 5,25 triloane de particule ce plutesc pe suprafata oceanelor cu o greutate aproximativa de 270.000 tone. Totusi, se crede ca aceasta cantitate reprezinta doar 1% din totalul platisului prezent in oceane.
Aproximativ 5% din cantitatea totala a materialelor se afla pe plaje, restul de 94% fiind pe fundul oceanelor sau in ghetari.
Omniprezenta acestor particule de plastic este demonstrata si de faptul ca au fost gasite particule de plastic in crustacee care traiesc pe fundul oceanelor.
Particulele de plastic includ, de asemenea, fibre sintetice din produsele textile. Ce mai mare actiune de contaminare a apei cu fibre sintetice se face prin spalarea hainelor.
Un studiu a constatat ca tesaturile acrilice elibereaza in apa 730.000 fibre per spalare, de cinci ori mai mult decat tesaturile din poliester/bumbac si cu 50% mai mult decat poliesterul. Un alt studiu academic a examinat 159 de surse de apa de la robinet de pe tot globul si a constatat ca 81% contineau fibre de plastic mai mari de 2,5 microni.
Date exacte despre cantitatile de particule din sursele noastre de apa, sunt dificil de obtinut. Cu toate acestea exista numeroase estimari ca rata noastra de productie a materialelor plastice continua iar daca nu se iau masuri de atenuare, pana in 2050 vom avea in oceane mai mult plastic decat pesti.
Nu este acesta subiectul articolului prezent dar, vom mentiona ca nici apa imbuteliata nu este lipsita de microplastic, ba dimpotriva. Chiar daca apa a fost filtrata si imbuleliata in cele mai bune conditii, de cativa ani de vorbeste despre microplasticul prezent in apa imbuteliata. Acest aspect este deja dovedit printr-un studiu realizat de Orb Media, numit “Microplastic in water”, cu apartii in presa internationala prin urmatoarele publicatii: BBC.com, TheGuardian.com si asociatii precum: CleanWater.org.
Rata de descompunere a vitezei de degradare a materialelor plastice
- Guta (pentru pescuit) = 600 ani
- Sticle de plastic pentru bauturi = 450 ani
- Scutece de unica folosinta = 450 ani
- Pahare din plastic spumos = 50 ani
- Tesatura de nailon = 30 – 40 ani
- Recipient de plastic (film) = 20 – 30 ani
- Punga de plastic = 10 – 20 ani
De mentionat ca descompunerea nu inseamna disparitia plasticului. Ci doar descompunerea in particule din ce in ce mai mici.
PPCP-urile
O alta problema cu particulele de plastic din apa este ca acestea adsorb poluanti solubili cunoscuti sub numele de PPCP (produse farmaceutice si de ingrijire personala). Se estimeaza ca exista peste 85.000 de substante chimice organice dizolvate in toate sursele de apa, de la medicamente eliberate pe baza unei retete, la produse solubile de consum, industriale si agricole. In plus, bacteriile se ataseaza foarte usor pe aceste suprafete si formeaza colonii de biofilm care adsorb si mai multe chimicale.
Efecte asupra sanatatii
Este evident ca prezenta particulelor de plastic in apa, inseamna ca acestea se afla si in apa noastra de baut. Tehnologiile de epurare sunt incapabile sa indeparteze particule ce au dimensiunea sub 10µ. Desi este imposibil sa se cunoasca exact numarul particulelor de plastic si dimensiunea acestora, estimarea existenta spune ca un procent semnificativ din volumul total are dimensiunea particulelor incadrate la micro si nano, adica mai mici de 10µ.
In momentul de fata nu se stie daca aceste particule au efecte asupra satanatii umane dar in mod intuitiv si din cauza faptului ca PPCP-urile sunt asociate acestora, o legatura va fi indentificata (exista efecte documentate asupra creaturilor acvatice).
Tehnologii de tratare
In ceea ce priveste apa noastra potabila, acele tehnologii care pot filtra extrem de fin, vor elimina aceste particule.
Membranele de microfiltrare si ultrafiltrare pot elimina mare parte din aceste particule. Tehnologia de nanofiltrare poate elimina particule de pana la 0,005µ. Osmoza inversa, ce mai fina filtrare dintre toate, va elimina practic orice particula. In plus, aceasta tehnologie impreuna cu carbunele activat, va reduce seminificativ si concentratia de PPCP-uri dar si de alte substante chimice dizolvate.
Surse: QWA; BBC.com; TheGuardian.com; CleanWater.org. Tradus si scris de: Emanuel Toader / https://azura.ro/
